http://www.blt.ro

Cronica de teatru: Puslamaua

3

puslamaua

Regia: George Motoi

Distributia: Irina Mazanitis, Ileana Cernat, Mihai Ciuca, Giliola Braileanu, Gabriela Toader, Jeanine Stavarache, Mircea Nicolae Cretu

Cu doua saptamani in urma am vazut la Nottara piesa “Puslamaua“. Nu gasisem prea multe informatii despre piesa, stiam doar ca e vorba de o piesa scrisa de Pierre Chesnot si tradusa in limba romana de Radu Beligan si Liviu Dorneanu.

Inceputul a fost pentru mine unul ciudat si neasteptat: un domn pe care il tot vazusem plimbandu-se pe culoarele teatrului pana atunci, trece prin sala dupa ce toti isi ocupasera deja locurile, saluta prieteneste cativa spectatori, ajunge in fata salii si, fara urca pe scena, incepe sa ne vorbeasca.

Initial nici nu realizasem ca asistam deja la inceputul piesei. Rolul puslamalei, adica al lui Francois, este interpretat de actorul Mihai Ciuca, pe care marturisesc ca nu il cunosteam nici macar din auzite, dar pe care mi-as dori sa il mai vad de acum incolo.

Puslamaua, un barbat trecut de prima tinerete, se gaseste dintr-o data “incoltit” de principalele femei din viata sa: fosta sotie, actuala nevasta, amanta si … cea mai noua si tanara cucerire, cu care acesta planuieste sa evadeze in Africa.

De aici se naste o intreaga incurcatura, o cina si o aniversare pline de surprize si umor, intrerupte uneori de cate un nou monolog al personajului principal, ce vorbeste pe rand despre fiecare dintre femeile din viata sa.

Imi plac piesele jucate pe scena de la Nottara mai mult decat oricare altele vazute in teatrele din Bucuresti. Au un aer proaspat si un umor cu care, eu, ca si spectator, reusesc sa rezonez si care ma face sa ma simt bine de fiecare data.

Va recomand si aceasta piesa, cu aceeasi caldura si incredere cu care v-am recomandat si Sotul Pacalit sau 39 de trepte.

Pretul biletelor este de 40 ron si pot fi comandate de aici.

Cronica de teatru: Sotul Pacalit

3

sotulpacalit

Distributia: Cerasela Iosifescu, George Alexandru/Rares Stoica,  Camelia Zorlescu, Sorin Cocis, Irina Cornisteanu,  Viorel Comanici,  Ion Haiduc, Bogdan Voda

Cand tema piesei este adulterul, iar sotul incornorat si pacalit este interpretat de Ion Haiduc, nu poate iesi altceva decat o comedie pe cinste.

Lucrurile stau intocmai cum v-am zis: George Dandin este un barbat instarit care se insoara cu o femeie mult mai tanara si de familie buna, pentru titlul ei nobiliar. Problemele apar atunci cand, Angelica (interpretata cu succes de Cerasela Iosifescu) isi exprima dorinta de a-si trai tineretea, intelegand prin aceasta intalniri intime cu un alt domn in afara de sotul sau.

De unde pacaleala? Ei bine, sotul incearca de mai multe ori sa demonstreze vinovatia sotiei, insa fara succes, caci aceasta scapa de fiecare data basma curata. Dar el… “mai are rabdare”.

De ce mi-a placut atat de mult piesa? Pentru ca Ion Haiduc interactioneaza fantastic cu publicul si il implica in piesa prin dialoguri si prin diminuarea distantei ce ii separa pe spectatori de actori: nu doar o data paraseste scena pentru a fugi prin sala si a surprinde publicul.

Am apreciat la fel de mult si spontaneitatea cu care l-a “mustrat” pe unde spectator al carui telefon se agita zgomotos: “Raspunde si spune-i ca esti la teatru acum” sau pe un altul care deranja intreaga sala prin zgomotul unei pungi de pufuleti/chipsuri: “Stii ca nu suntem la bar aici, da?”.

Nu cred ca mai e nevoie sa spun ca va recomand din tot sufletul piesa. Dintre toate, acesta e review-ul pe care l-am scris cu cel mai mare drag, pentru ca mi-a placut dinamica jocului si pentru ca pana-n final, l-am indragit tare pe sotul pacalit.

Cronica de teatru: Titanic Vals

1

2Neu titanic vals

Distributia: Sorin Cocis, Luminita Erga, Ileana Stana Ionescu/Ruxandra Sireteanu, Ioana Calota, Raluca Gheorghiu/Andreea Macelaru, Alexandru Mike Gheorghiu, Alexandruu Jitea, Lucian Ghimisi, Claudiu Romila, Cristian Nicolaie, Anda Caropol, Corina Dragomir.

Regia: Dinu Cernescu

Titanic Vals este cea mai buna piesa de teatru pe care am vazut-o pana acum. Am asteptat ceva vreme pana sa-mi scriu impresiile, ba chiar am mai vazut ceva piese intre timp, insa parerea mi-o mentin.

Dupa un inceput atat de categoric, nu prea stiu cum sa mai continui. Cert e ca, atunci cand am auzit ca piesa dureaza 2 ore si 45 de minute, m-am gandit ca nu o sa rezist atata timp intr-un scaun, in ciuda celor 2 pauze dintre acte. Totusi, nu a fost asa. Nu numai ca am rezistat, ci va spun sincer ca nici nu am simtit cand a trecut timpul.

Iata despre ce e vorba: o familie numeroasa, formata din mama, tata, 3 copii plus inca o fiica vitrega (dintr-o casatorie anterioara a barbatului) si mama soacra, asteapta cu nerabdare moartea unui unchi batran al barbatului, care e putred de bogat.

Cert e ca batranul chiar moare intr-un tragic accident si mostenirea ajunge pe mana familiei. De aici incepe buclucul. Trezindu-se dintr-o data bogate intr-un orasel mic din provincie, femeile incep acum sa ravneasca la mai mult si vor sa il faca pe barbat deputat. O multime de forte sunt angrenate in acest scop, comedia fiind una “de moravuri”, cum s-ar spune  si in cazul lui Caragiale.

Ce mi-a placut mie la piesa, e ca replicile si situatiile sunt de mare actualitate, in ciuda faptului ca au trecut ani multi de cand Tudor Musatescu a scris-o. Mi-am recunoscut pe alocuri parintii, indemnurile pe care bunica le dadea mamei si felul de a fi al barbatului ce doreste sa isi tina cu orice pret familia unita.

Nu pot decat sa va recomand cu draga inima Titanic Vals. Se joaca in Bucuresti la Teatrul Nottara de ani buni si cred eu ca se va mai juca in continuare.

Cronica de teatru: Dineu cu prosti

2

1453_big

Regia: Ion Caramitru
Distribuţia: Horaţiu Mălăele, Şerban Ionescu, Medeea Marinescu, Alexandru Bindea, Costina Ciuciulică, Dorin Andone, Tomi Cristin, Alexandru Georgescu.

Saptamana aceasta in rubrica After show: impresii, va voi spune parerea mea despre o alta piesa de teatru vazuta de curand. E vorba de Dineu cu prosti, piesa ce si-a avut premiera pe 30 octombrie la Teatrul National din Bucuresti.

Cu domnul Malaele in rol principal, piesa se anunta a fi o comedie de exceptie. De altfel cred ca numele sau trecut pe afis “a vandut” majoritatea biletelor din sala.

Nu are rost sa incerc sa povestesc subiectul, insa este important sa spun ca umorul piesei m-a dus constant cu gandul la Caragiale si ale sale schite; vorbim aici de un umor de replica savuros, ce reuseste sa smulga ceva hohote de ras din plamanii spectatorilor.

Domnul Horatiu Malaele e minunat de urmarit pe scena, caci la fel ca si in Cafeneaua isi traieste intens personajul si asta o vede chiar si ochiul (mai) neavizat, precum al meu.

Problema mea cu aceasta piesa, asta daca poate fi numita problema, e ca pe langa Malaele niciun alt actor nu a reusit sa se faca remarcat pe scena. Tocmai de aceea au fost momente in care aveai impresia ca asisti la un soi de recital solo sustinut de Horatiu Malaele, ceilalti actori fiind practic invizibili in umbra marelui artist.

Daca v-as recomanda sa mergeti sa vedeti piesa?

DA! Merita vazuta pentru ca veti avea parte de niste dialoguri “spumoase”, urmate de portii sanatoase de ras si reincarcarea bateriilor cu multa energie.

Cronica de teatru: 39 de trepte

6

39

Versiunea românească şi regia: Petre Bokor

Scenografia: Nina Brumuşilă

Distributia: Alexandru Jitea, Luminita Erga, Adrian Vancica, Alexandru Mike Gheorghiu

Sambata seara am fost pentru prima data la Teatrul Nottara, la piesa 39 de trepte, care a  fost o mare surpriza, in sensul pozitiv.

Am mers la piesa fara sa stiu nimic despre subiect sau despre actorii pe care urma sa ii vad pe scena si cred ca asa a fost cel mai bine. De altfel despre subiect nici nu ar fi multe de spus: Richard Hannay “se trezeste” intr-o dimineata acuzat pe nedrept de o crima petrecuta in apartamentul sau din Londra, la etajul 1 – cum se specifica insistent in piesa – asa ca pleaca intr-o calatorie in Scotia in speranta ca va gasi dovezile necesare pentru a scapa de acuzatie.

Piesa se desfasoara intr-un ritm alert, actorii sunt tot timpul in miscare, decorul se schimba constant, iar umorul nu e unul de replici, ci mai degraba este vorba de un umor de situatie.

Piesa nu exceleaza la scenariu, insa nici nu se bazeaza pe acesta. Talentul, munca de echipa si chimia existenta intre actori fac deliciul acestei comedii, ce reuseste intr-adevar sa mentina un zambet pe buzele tuturor celor prezenti din sala, care au rasplatit efortul actorilor prin aplauze prelungite.

Asa cum am mai spus la inceput, piesa aceasta a fost cu adevarat o surpriza placuta, ca o gura de aer proaspat ce iti redeschide pofta de a explora senzatii noi.

De ce insa numele de “39 de trepte”?

Va recomand sa mergeti la Teatrul Nottara pentru a afla singuri. Merita cu adevarat investitia de bani si timp.

After-show: Impresii de la piesa de teatru Cafeneaua

2

Am fost ieri, 24 februarie 2010, la piesa de teatru Cafeneaua, care s-a jucat pe scena Palatului Copiilor.

Cafeneaua este o combinatie de drama si comedie, cu 3 personaje: Wally, barbatul al carui vis este sa detina propria afacere, motiv pentru care cumpara cafeneaua aflata undeva in desertul Nevada; Louise, sotia care isi urmeaza barbatul, dar are mereu ceva de reprosat si Janet, vedeta-wannabe, ce poposeste intr-o seara in casa celor 2, in drumul catre Hollywood si mult ravnita celebritate.

Piesa are 3 parti diferite, care surprind viata protagonistilor in 3 momente distincte in timp: in anul 1970 cand acestia sunt abia la inceput si se cunosc, in anul 1990 cand deja mai multe adevaruri incep sa iasa la iveala si in anul 2010, an al deznodamantului.

Dialogurile sunt pline de umor, iar replicile spumoase ale lui Malaele au facut o intreaga sala sa rada cu pofta si sa aplaude cu frenezie minute in sir.

Ca si actori, pe scena ii veti vedea pe : Emilia Popescu, in rolul lui sotiei; Dana Dogaru, in rolul actritei si pe Horatiu Malaele, interpretandu-l pe Wally.

Regia ii apartine tot lui Horatiu Malaele, iar de scenografie s-au ocupat Mihai Madescu si Nina Brumusila.

Impresii: cum a fost la concertul lui Nicu Alifantis

0

Pe 26 ianuarie, la Cinema Patria , a fost concertul lui Nicu Alifantis, intitulat ” Cantece de semineu“.

In ciuda frigului din sala, cei prezenti s-au bucurat de piesele ascultate de pe noul album. Cel mai probabil concertul va fi repetat in aprilie.

De ce “Cantece de semineu”? Pentru ca melodiile sunt numai bune de ascultat la gura sobei, intr-o zi friguroasa de iarna, alaturi de cel drag tie.

Impresii: cum a fost la Tudor Gheorghe

0

Pe 22 decembrie, in ajun de Craciun, Tudor Gheorghe a sustinut un concert deosebit la Sala Palatului, aducand o bucurie in inimile fanilor care s-au strans pentru a-l asculta pe maestru cantand.

Iata si cateva filmari din timpul concertului:

Impresii: cum a fost la concertul lui Stefan Hrusca

0

Sambata aceasta, la Sala Polivalenta, a avut loc concertul de colinde al lui Stefan Hrusca. Mai jos puteti gasi 2 filmari de la spectacor, iar cu mai multe detalii puteti veni chiar voi.

Impresii: cum a fost la Simple Minds

0

Si a fost si Simple Minds la Bucuresti, iar mai jos puteti vedea 2 inregistrari de la concert. Mai multe detalii asteptam de la cei ce au fost prezenti.