http://www.blt.ro

Cronica de teatru: Puslamaua

3

puslamaua

Regia: George Motoi

Distributia: Irina Mazanitis, Ileana Cernat, Mihai Ciuca, Giliola Braileanu, Gabriela Toader, Jeanine Stavarache, Mircea Nicolae Cretu

Cu doua saptamani in urma am vazut la Nottara piesa “Puslamaua“. Nu gasisem prea multe informatii despre piesa, stiam doar ca e vorba de o piesa scrisa de Pierre Chesnot si tradusa in limba romana de Radu Beligan si Liviu Dorneanu.

Inceputul a fost pentru mine unul ciudat si neasteptat: un domn pe care il tot vazusem plimbandu-se pe culoarele teatrului pana atunci, trece prin sala dupa ce toti isi ocupasera deja locurile, saluta prieteneste cativa spectatori, ajunge in fata salii si, fara urca pe scena, incepe sa ne vorbeasca.

Initial nici nu realizasem ca asistam deja la inceputul piesei. Rolul puslamalei, adica al lui Francois, este interpretat de actorul Mihai Ciuca, pe care marturisesc ca nu il cunosteam nici macar din auzite, dar pe care mi-as dori sa il mai vad de acum incolo.

Puslamaua, un barbat trecut de prima tinerete, se gaseste dintr-o data “incoltit” de principalele femei din viata sa: fosta sotie, actuala nevasta, amanta si … cea mai noua si tanara cucerire, cu care acesta planuieste sa evadeze in Africa.

De aici se naste o intreaga incurcatura, o cina si o aniversare pline de surprize si umor, intrerupte uneori de cate un nou monolog al personajului principal, ce vorbeste pe rand despre fiecare dintre femeile din viata sa.

Imi plac piesele jucate pe scena de la Nottara mai mult decat oricare altele vazute in teatrele din Bucuresti. Au un aer proaspat si un umor cu care, eu, ca si spectator, reusesc sa rezonez si care ma face sa ma simt bine de fiecare data.

Va recomand si aceasta piesa, cu aceeasi caldura si incredere cu care v-am recomandat si Sotul Pacalit sau 39 de trepte.

Pretul biletelor este de 40 ron si pot fi comandate de aici.

Cronica de teatru: Sotul Pacalit

3

sotulpacalit

Distributia: Cerasela Iosifescu, George Alexandru/Rares Stoica,  Camelia Zorlescu, Sorin Cocis, Irina Cornisteanu,  Viorel Comanici,  Ion Haiduc, Bogdan Voda

Cand tema piesei este adulterul, iar sotul incornorat si pacalit este interpretat de Ion Haiduc, nu poate iesi altceva decat o comedie pe cinste.

Lucrurile stau intocmai cum v-am zis: George Dandin este un barbat instarit care se insoara cu o femeie mult mai tanara si de familie buna, pentru titlul ei nobiliar. Problemele apar atunci cand, Angelica (interpretata cu succes de Cerasela Iosifescu) isi exprima dorinta de a-si trai tineretea, intelegand prin aceasta intalniri intime cu un alt domn in afara de sotul sau.

De unde pacaleala? Ei bine, sotul incearca de mai multe ori sa demonstreze vinovatia sotiei, insa fara succes, caci aceasta scapa de fiecare data basma curata. Dar el… “mai are rabdare”.

De ce mi-a placut atat de mult piesa? Pentru ca Ion Haiduc interactioneaza fantastic cu publicul si il implica in piesa prin dialoguri si prin diminuarea distantei ce ii separa pe spectatori de actori: nu doar o data paraseste scena pentru a fugi prin sala si a surprinde publicul.

Am apreciat la fel de mult si spontaneitatea cu care l-a “mustrat” pe unde spectator al carui telefon se agita zgomotos: “Raspunde si spune-i ca esti la teatru acum” sau pe un altul care deranja intreaga sala prin zgomotul unei pungi de pufuleti/chipsuri: “Stii ca nu suntem la bar aici, da?”.

Nu cred ca mai e nevoie sa spun ca va recomand din tot sufletul piesa. Dintre toate, acesta e review-ul pe care l-am scris cu cel mai mare drag, pentru ca mi-a placut dinamica jocului si pentru ca pana-n final, l-am indragit tare pe sotul pacalit.

Cronica de teatru: Titanic Vals

1

2Neu titanic vals

Distributia: Sorin Cocis, Luminita Erga, Ileana Stana Ionescu/Ruxandra Sireteanu, Ioana Calota, Raluca Gheorghiu/Andreea Macelaru, Alexandru Mike Gheorghiu, Alexandruu Jitea, Lucian Ghimisi, Claudiu Romila, Cristian Nicolaie, Anda Caropol, Corina Dragomir.

Regia: Dinu Cernescu

Titanic Vals este cea mai buna piesa de teatru pe care am vazut-o pana acum. Am asteptat ceva vreme pana sa-mi scriu impresiile, ba chiar am mai vazut ceva piese intre timp, insa parerea mi-o mentin.

Dupa un inceput atat de categoric, nu prea stiu cum sa mai continui. Cert e ca, atunci cand am auzit ca piesa dureaza 2 ore si 45 de minute, m-am gandit ca nu o sa rezist atata timp intr-un scaun, in ciuda celor 2 pauze dintre acte. Totusi, nu a fost asa. Nu numai ca am rezistat, ci va spun sincer ca nici nu am simtit cand a trecut timpul.

Iata despre ce e vorba: o familie numeroasa, formata din mama, tata, 3 copii plus inca o fiica vitrega (dintr-o casatorie anterioara a barbatului) si mama soacra, asteapta cu nerabdare moartea unui unchi batran al barbatului, care e putred de bogat.

Cert e ca batranul chiar moare intr-un tragic accident si mostenirea ajunge pe mana familiei. De aici incepe buclucul. Trezindu-se dintr-o data bogate intr-un orasel mic din provincie, femeile incep acum sa ravneasca la mai mult si vor sa il faca pe barbat deputat. O multime de forte sunt angrenate in acest scop, comedia fiind una “de moravuri”, cum s-ar spune  si in cazul lui Caragiale.

Ce mi-a placut mie la piesa, e ca replicile si situatiile sunt de mare actualitate, in ciuda faptului ca au trecut ani multi de cand Tudor Musatescu a scris-o. Mi-am recunoscut pe alocuri parintii, indemnurile pe care bunica le dadea mamei si felul de a fi al barbatului ce doreste sa isi tina cu orice pret familia unita.

Nu pot decat sa va recomand cu draga inima Titanic Vals. Se joaca in Bucuresti la Teatrul Nottara de ani buni si cred eu ca se va mai juca in continuare.