http://www.blt.ro

Cronica de teatru: Puslamaua

3

puslamaua

Regia: George Motoi

Distributia: Irina Mazanitis, Ileana Cernat, Mihai Ciuca, Giliola Braileanu, Gabriela Toader, Jeanine Stavarache, Mircea Nicolae Cretu

Cu doua saptamani in urma am vazut la Nottara piesa “Puslamaua“. Nu gasisem prea multe informatii despre piesa, stiam doar ca e vorba de o piesa scrisa de Pierre Chesnot si tradusa in limba romana de Radu Beligan si Liviu Dorneanu.

Inceputul a fost pentru mine unul ciudat si neasteptat: un domn pe care il tot vazusem plimbandu-se pe culoarele teatrului pana atunci, trece prin sala dupa ce toti isi ocupasera deja locurile, saluta prieteneste cativa spectatori, ajunge in fata salii si, fara urca pe scena, incepe sa ne vorbeasca.

Initial nici nu realizasem ca asistam deja la inceputul piesei. Rolul puslamalei, adica al lui Francois, este interpretat de actorul Mihai Ciuca, pe care marturisesc ca nu il cunosteam nici macar din auzite, dar pe care mi-as dori sa il mai vad de acum incolo.

Puslamaua, un barbat trecut de prima tinerete, se gaseste dintr-o data “incoltit” de principalele femei din viata sa: fosta sotie, actuala nevasta, amanta si … cea mai noua si tanara cucerire, cu care acesta planuieste sa evadeze in Africa.

De aici se naste o intreaga incurcatura, o cina si o aniversare pline de surprize si umor, intrerupte uneori de cate un nou monolog al personajului principal, ce vorbeste pe rand despre fiecare dintre femeile din viata sa.

Imi plac piesele jucate pe scena de la Nottara mai mult decat oricare altele vazute in teatrele din Bucuresti. Au un aer proaspat si un umor cu care, eu, ca si spectator, reusesc sa rezonez si care ma face sa ma simt bine de fiecare data.

Va recomand si aceasta piesa, cu aceeasi caldura si incredere cu care v-am recomandat si Sotul Pacalit sau 39 de trepte.

Pretul biletelor este de 40 ron si pot fi comandate de aici.

Cronica de teatru: Sotul Pacalit

3

sotulpacalit

Distributia: Cerasela Iosifescu, George Alexandru/Rares Stoica,  Camelia Zorlescu, Sorin Cocis, Irina Cornisteanu,  Viorel Comanici,  Ion Haiduc, Bogdan Voda

Cand tema piesei este adulterul, iar sotul incornorat si pacalit este interpretat de Ion Haiduc, nu poate iesi altceva decat o comedie pe cinste.

Lucrurile stau intocmai cum v-am zis: George Dandin este un barbat instarit care se insoara cu o femeie mult mai tanara si de familie buna, pentru titlul ei nobiliar. Problemele apar atunci cand, Angelica (interpretata cu succes de Cerasela Iosifescu) isi exprima dorinta de a-si trai tineretea, intelegand prin aceasta intalniri intime cu un alt domn in afara de sotul sau.

De unde pacaleala? Ei bine, sotul incearca de mai multe ori sa demonstreze vinovatia sotiei, insa fara succes, caci aceasta scapa de fiecare data basma curata. Dar el… “mai are rabdare”.

De ce mi-a placut atat de mult piesa? Pentru ca Ion Haiduc interactioneaza fantastic cu publicul si il implica in piesa prin dialoguri si prin diminuarea distantei ce ii separa pe spectatori de actori: nu doar o data paraseste scena pentru a fugi prin sala si a surprinde publicul.

Am apreciat la fel de mult si spontaneitatea cu care l-a “mustrat” pe unde spectator al carui telefon se agita zgomotos: “Raspunde si spune-i ca esti la teatru acum” sau pe un altul care deranja intreaga sala prin zgomotul unei pungi de pufuleti/chipsuri: “Stii ca nu suntem la bar aici, da?”.

Nu cred ca mai e nevoie sa spun ca va recomand din tot sufletul piesa. Dintre toate, acesta e review-ul pe care l-am scris cu cel mai mare drag, pentru ca mi-a placut dinamica jocului si pentru ca pana-n final, l-am indragit tare pe sotul pacalit.

Cronica de teatru: Dineu cu prosti

2

1453_big

Regia: Ion Caramitru
Distribuţia: Horaţiu Mălăele, Şerban Ionescu, Medeea Marinescu, Alexandru Bindea, Costina Ciuciulică, Dorin Andone, Tomi Cristin, Alexandru Georgescu.

Saptamana aceasta in rubrica After show: impresii, va voi spune parerea mea despre o alta piesa de teatru vazuta de curand. E vorba de Dineu cu prosti, piesa ce si-a avut premiera pe 30 octombrie la Teatrul National din Bucuresti.

Cu domnul Malaele in rol principal, piesa se anunta a fi o comedie de exceptie. De altfel cred ca numele sau trecut pe afis “a vandut” majoritatea biletelor din sala.

Nu are rost sa incerc sa povestesc subiectul, insa este important sa spun ca umorul piesei m-a dus constant cu gandul la Caragiale si ale sale schite; vorbim aici de un umor de replica savuros, ce reuseste sa smulga ceva hohote de ras din plamanii spectatorilor.

Domnul Horatiu Malaele e minunat de urmarit pe scena, caci la fel ca si in Cafeneaua isi traieste intens personajul si asta o vede chiar si ochiul (mai) neavizat, precum al meu.

Problema mea cu aceasta piesa, asta daca poate fi numita problema, e ca pe langa Malaele niciun alt actor nu a reusit sa se faca remarcat pe scena. Tocmai de aceea au fost momente in care aveai impresia ca asisti la un soi de recital solo sustinut de Horatiu Malaele, ceilalti actori fiind practic invizibili in umbra marelui artist.

Daca v-as recomanda sa mergeti sa vedeti piesa?

DA! Merita vazuta pentru ca veti avea parte de niste dialoguri “spumoase”, urmate de portii sanatoase de ras si reincarcarea bateriilor cu multa energie.